luni, 25 februarie 2008

As da orice sa mai pot zambi cu adevarat...sunt fericita pentru ca il am pe radu,sunt fericita pentru ca am 27 de ani,ca am o casa si ca in curand voi pleca departe dar... Eu sunt femeie si mi-e dor sa simt ca reprezint acest lucru si pentru cineva,am devenit transparenta,ma simt obosita si nu am chef pur si simplu de nimic...mama se uita la mine si o vad cum spera...spera ca voi fi bine intr-o zi,ca voi fi iubita....iar eu strig in inima mea NICIODATA!!! A fost frumos,mult prea frumos,dar ce pacat....ca nu a fost un film care se incheie cu happy-end,ci ,mai degraba viata mea pana acum a fost ca o proasta telenovela,cu mii de episoade la fel si care ,ma intreb,DE CE NU SE MAI TERMINA O DATA!??!Vreau sa ma uit,sa ma scot din viata mea fara sa sting sufletul micului meu ingeras...Doar pentru tine Radu mai indraznesc sa sper,doar pentru tine Radu ma trezesc si merg impreuna cu tine printre aceste statui vii....Nu asta eram eu,inainte eram acea Andreea care era sufletul unei conversatii,al unei petreceri,iubita si indragita de toata lumea....pana in acea zi..in care Andreea a devenit o amintire! Cine sunt eu acum? Ma chinuiesc sa imi gasesc un nume,o locatie si o calitate....nu mai pot! singura! am nevoie de un "tine" ca sa redevin "eu"!!!